PROIECTUL "SUFLET"A FOST DEMARAT ACUM

Chiar in urma cu putine minute am creat blogul secundar,denumit SUFLET PENTRU SUFLET.El poate fi accesat pe adresa http://sufletfrumos.blogspot.com si are ca scop sensibilizarea opiniei publice asupra unor fiinte triste,bolnave sau victime nefericite ale violentei in familie.Blogul SUFLET PENTRU SUFLET este un prim pas pe care il fac in vederea unor actiuni ulterioare de popularizare a cazurilor care trebuie sa fie in atentia opiniei publice,societatii in general.Acestea sunt lucrurile care trebuie sa ne preocupe,printre altele.
Trebuie sa fim puternici in fata destinului,sa fim uniti atunci cand cineva are nevoie de ajutorul nostru.Sa stergem lacrimile copiilor suferinzi,ale mamelor nefericite,ale celor care nu stiu ce inseamna o vorba buna si intrezarirea unei sperante de mai bine in viata lor.
Proiectul SUFLET este cel mai frumos lucru din acest moment pentru mine.Desi e vorba de un simplu blog,viata a demonstrat ca pretutindeni in lume exista oameni adevarati,care stiu sa ajute sau care stiu pentru ce ne-a lasat Dumnezeu pe acest pamant!!!
Nu uitati,veniti cu povesti reale de viata pentru blogul SUFLET PENTRU SUFLET,pentru ca ele sa fie cunoscute si semnalate celor care ar putea schimba destinele unor oameni napastuiti de soarta,ale unor copii care nu stiu ce inseamna o imbratisare de parinte sau care s-au nascut cu sechele grave...
Fiti SUFLET PENTRU SUFLET!

PRIVIŢI,ÎNCĂ EXISTĂ SUFERINŢĂ ÎN LUME!

Fără comentarii.Ce aş mai putea spune eu,un biet muritor,în faţa unei asemenea imagini?Nimic.Omenirea este încă neputincioasă.Din păcate...

FAŢA NEVĂZUTĂ A CETĂŢII TÂRGOVIŞTEI

Da,se vede că avem un primar tânăr şi deştept.Băiatul se ocupă.Atât cât poate.Şi are peste 100 000 de cetăţeni sub domnie şi totuşi mişcă lucrurile cât de cât în bine,nu ca în alte părţi,unde nici de câte un cătun nu ştiu unii primari să aibă grijă.
Şi totuşi,faţa nevăzută a Târgoviştei e mai vizibilă ca oricând.Bătrânele stau cu cântarul faţă şi cu Acatistul Maicii Domnului pe marginea bulevardelor,ca să aibă o motivaţie să nu cerşească.Am făcut un mic efort şi am dat un tur prin Târgovişte,am numărat,credeţi-mă,166 de cerşetori,incluzând aici copii minori,bătrânele cu cântarul şi nu am ajuns de exemplu în Micro 11 sau 12 sau zona Diana.Nu.Doar Centru şi Pavcom.
Noaptea,când se lasă întunericul,pe străzi,ţipă câte un apucat şi face ture cu scuterul ssu motocicleta în mare viteză.Noroc că mai există poliţiştii comunitari,că altfel,noaptea în Târgovişte ar fi fost o adevărată aventură să mergi singur.Nu că-i laud,dar e bine şi cu din ăştia.Tot noaptea,am văzut odată vreo 2 indivizi care se certau pe cutiile de carton,singurul lor adăpost,exact ca în ghetourile New York-eze.
Am auzit că Zotic dă salarii de numai 350 ron şi fără carte de muncă pe la stadionul ăla de la Chindia,ăla municipalu,unde nu a făcut mulţi purici.Vedeţi?Vedeţi câte am putut vedea în numai două trei zile,într-un oraş care este frumos,dar unde mai sunt încă multe de făcut.Mai ales pentru faţa nevăzută.

JURNALIŞTII DIN DÂMBOVIŢA,TOT MAI GREU DE GĂSIT

De ce spun asta?Pentru că ăia independenţii,care nu fac plecăciuni pe la moguli care bagă echipe de fotbal în colaps sau plătesc salarii de mizerie,sunt tot mai rari.În Dâmboviţa sunt două cotidiane.Nu îmi place niciunul.Au plictisit lumea.Părerea mea...nu au probleme financiare sau cu salariile unii dintre redactori...de fapt,mă refer la ăia cu carte de muncă,care doar scriu câteva rânduri pe zi şi apoi,unii chiar cu tupeu obraznic,zbiară la mine prin centrul Târgoviştei să-mi vorbească despre morală.Ei nu caută publicitate,nu aleargă la tipografie,nu fac totul pentru ziarul lor.Doar te privesc de sus,cu un aer savant,şi dacă-i pui să scrie un editorial,se uită la tine de parcă te-ar întreba ce mai e şi ăla...ori fi şi excepţii,însă prea puţine,că de aia le zice aşa...
Mă pufneşte râsul şi când văd ziarul Semnal.Au scos ăia nişte minciuni,într-un interviu luat unui post tv.digital,cum că la Moreni nu a mai fost presa de prin 2001...PARDON!!!!O minciună gogonată,iar ăia care au scris aşa ceva ori sunt rău intenţionaţi,ori proşti grămadă.
De aceea spun că jurnaliştii adevăraţi în judeţul Dâmboviţa,poreclit prin unele locuri Sicilia României,sunt tot mai greu de găsit.Noroc că mai există un Impact,un Incomod,un Sock Dâmboviţean că altfel,nu ştiu ce s-ar mai putea găsi.
Adevărul de Seară,care apare la Târgovişte când nu mai au muncitorii cu ce să îşi împacheteze mâncarea,nu zic nimica acum despre el,că ala e orice,numai ziar nu.
Jurnaliştii independenţi din presa locală,cu adevărat au caracter şi pasiune.Au însă şi stomacul cam gol.De ce?Pentru că ei respectă o deontologie de care mogulii de carton ai judeţului încă nu au auzit.

MORENI,ŞOMAJ ŞI NEPOTISM.

Mă apucă râsul cand vad tot micutul municipiu impanzit cu afise de doi bani ale asociatiei care cica sprijină şomerii.Ca să vezi...doamna Picioruş face acte de reformare profesională,sau nu mai este dumneai pe acolo?Te duci pe la toate panourile sau pe toti stâlpii şi vezi că scrie mare:CURSURI DE REFORMARE PROFESIONALĂ şi apoi te ia ameţeala când vezi numai meserii neproductive,adică fierari betonişti,cursuri de ospătari,chelneri,operator calculator,frizer,manichiurist,coafeză,etc...etc...şi uite aşa,Moreni este locul unde nu găseşti niciodată nimic de lucru pentru simplul fapt că nu ai unde.Doar la patroni care se vaită mai ceva decât babele că nu le merge treaba,că o fi c-o păţi...Vrei să îţi cauţi un loc de muncă la Moreni?Mai bine nu,că nu găseşti decât pe degeaba,adică salarii de te râd şi curcile...mă rog,trebuie să faci parte din stafful sau familiile sau apropiaţi ai suspuşilor ca să ai şanse la un salariu mai decent.Altfel nu poţi să te angajezi la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură sau la Poliţia Comunitară...aşa zice lumea,nu eu...altfel nu primeşti invitaţie la manifestările,şi aşa de doi lei şi rare ale unora din administraţie dacă nu eşti prostul lu ăla de acolo care cică e nu ştiu ce...dacă nu lingi tălpile căcăcioşilor care în urmă cu ani te fulgerau cu privirea dacă ziceai ceva de Leanţa şi nea Nicu...mă rog,nu sunt toţi aşa dar totuşi...suntem în 2009 şi la Moreni nu se poate trăi liniştit că îţi găseşti un loc de muncă dacă eşti dat afară sau hai să zic mai elegant,dacă eşti diponibilizat...
La Moreni deocamdată e patria bişniţarilor,a traficului de influenţă şi al corupţilor,mai zice lumea.Trebuie să faci mătănii şi plecăciuni mai ceva ca babele de la biserică.De fapt,eu cred că aici e cap de linie pentru cineva care ar dori să îşi refacă viaţa.Până la urmă nu e nimeni de vină că Moreniul este un loc izolat geografic,că nu trece niciun drum european sau naţional prin centrul lui de câteva sute de metri pătraţi.Şi totuşi,unii o duc al naibii de bine.Poţi să-i numeri pe degetele de la o mână.Mai ales bugetarii cu fustă şi cu picioare sexi.Mai ales analfabetele care au ajuns şefe prin unele instituţii,după ce au repetat anul la liceu şi după ce au înşirat Italia şi Spania şi Turcia prin aşternut.Astăzi sunt doamne şi se plimbă bine.Au serviciul asigurat,câtă vreme le stă bine cu decolteu,ce mai contează bibilica...aia nu e buna la pat...
Şomajul la Moreni este un flagel.Şi nu de când este criză economică,ci de multă vreme.Ce să facă şi primarul ăsta săracu?Săracu...e greu să fii primar...să treacă peste patru ani şi să vezi că malurile Cricovului nu sunt nici acuma finalizate...să vezi că blocul K1 C,ştiţi voi,ăla de lângă BCR,a ajuns ruina judeţului.E greu să fii primar şi să vezi că morenarii nu se înghesuie la Market Plus ci tot la Târgovişte îşi fac veacul...pe la Interex,pe la Penny Market,pe la Kaufland,pe la Praktiker...
E greu,viaţa e aţa de crudă uneori...căci în orăşelul de pe malurile Cricovului,şomerii,cu sau fără acte,au ajuns ca număr egali cu câinii comunitari!!!Ba chiar i-au depăşit.
Mă freacă unul la melodie,cică sunt paranoic,îmi trimite comentarii pe blog,dar demonstrează clar că e un mare imbecil,ca şi cei care sunt de teapa lui.Şi ceva îmi spune că acest derbedeu nu este şomer.
Şi ceva îmi mai spune că la Moreni,poate într-o altă viaţă o să mai apuc să văd un lac cu bărci,biserica de la fostul lac finalizată,un parc de Doamne ajută şi o lume fericită.Deocamdată,producţie locală,ZERO.Doar cârciumi şi doi trei bărzăuni pe la firme care o duc tot mai greu,cu forfetarul ăsta introdus probabil tot de un lunatic.
Am scris în titlu despre nepotism pentru că la anumite manifestări organizate de Municipalitate,ăia care au primit invitaţii au uitat de cei care le-au fost alături,s-au cocoţat pe un piedestal de unde or să îşi rupă gâtul şi au invitat ba subalternele nevestii,ba femei de serviciu,la şedinţe festive şi îmbuibare de prostie cu fast de prost gust într-o lume tot mai necăjită.Că nu s-au mai dus unii e altă treabă.
De aia spun că în oraşul petrolului,poţi face orice,să mori de foame,să aştepţi o veşnicie un serviciu pe numai 600 ron prăpădiţi,să pupi mâna câte unui imbecil politic ca să iei fărâmele sau să pleci,cum am făcut eu,scârbit de un loc tot mai bolnav.

DRAMA UNEI MAME

>Poate ca pentru cei doi micuti despre care vom scrie mai jos,povestile cu zane si cu feti frumosi reprezinta singura lor lume,acolo unde nu vor ajunge niciodata.

In viata,Destinul este necrutator uneori,mai ales cu oameni nevinovati,care cad prada unor situatii de-a dreptul dramatice.Si totusi,multi dintre ei se ridica din suferinta si incearca sa priveasca cu fruntea sus ce le-a harazit Dumnezeu,fara de voia lor.Lacrimile le curg neincetat pe obraji ani de-a randul,induiosand o lume intreaga, aratand tuturor ce inseamna cu adevarat un necaz.
O cheama Rebeca si nu a implinit nici macar 30 de ani.Locuieste in comuna Darmanesti.E singura care munceste din familie.Tatal este acum somer si are grija de micuti.O mama a carei inima sangereaza neincetat,ca o rana vesnica. Rebeca are doi copii,de 10,respectiv 12 ani.Baiat si fata.
Din nefericire,amandoi au avut sechele de la nastere,cu unul dintre diagnostice foarte grave:parapareza spastica.Nenorocirea tinerei mame dureaza inca din adolescenta acesteia.Cateva operatii efectuate in Romania nu au adus zambetul pe buzele ei.Nici linistea.Doar urgia care nu se mai termina odata.Copiii nu pot merge si nu pot sa rosteasca nici macar un cuvant.
Pe tanara mama nu o mai alina nici macar o vorba de bine.A suferit destul si continua sa priveasca incruntata si poate cu chipul impietrit catre un viitor tot mai sumbru.Nu are curajul sa mai faca si alti copii.Ii ingrijeste cum poate pe cei doi si poate ca in ultimul colt al sufletului sau asteapta un ajutor medical din "afara",acolo unde unele operatii reusesc.Si totusi,sub privirile unor apropiati,imaginea celor doi copii care incearca sa aiba o copilarie cat de cat multumitoare,devine sfasietoare.Te abtii sa nu iti stergi o lacrima in coltul ochilor.Si al sufletului.
Sa speram ca cine stie,intr-o zi nestiuta,durerea tinerei mame se va mai restrange,precum apele unui rau revarsat.Poate ca dupa furtuna din viata lor,cei doi parinti vor vedea acel Curcubeu care prevesteste ca Dumnezeu,cu siguranta,nu-i va uita.